Bună întrebare. Taman ce am citit un articol interesant al Ralucăi Alexe, în care îşi propune să răspundă la această întrebare şi ajunge la concluzia că cititul e o formă de voyeurism. Ca şi cum fiecare carte e o fereastră în viaţa cuiva. Prin care suntem invitaţi să privim, să ne amuzăm sau să plângem, dar mai ales să învăţăm. Să aflăm cum stau lucrurile, privite printr-o multitudine de prisme. Fictivă sau nu o carte este o oglindă a vieţii. Şi da. E foarte tentant să privim înăuntru. Ştiu că am înşirat o grămadă de truisme :D Dar e chiar fain articolul. Merită citit.
Şi tot aşa, sărind dintr-un gând în altul am găsit un tip de slujbă unde voyeurismul e ca la el acasă, este vorba de psihologie/psihiatrie. Psihologii îţi diseacă fiecare gând, trăire, amintire, ba chiar le mai dai şi bani pentru asta.
Şi mai ştiu 1. de ce citesc eu? 2. de ce cartea bate filmul? Răspuns: 1. pentru că îmi place; 2. pentru că pot să-mi imaginez cum arată personajele, decorul şi nu în ultimul rând să-l distribui pe Brad Pitt în toate rolurile de erou masculin. :p
Şi tot aşa, sărind dintr-un gând în altul am găsit un tip de slujbă unde voyeurismul e ca la el acasă, este vorba de psihologie/psihiatrie. Psihologii îţi diseacă fiecare gând, trăire, amintire, ba chiar le mai dai şi bani pentru asta.
Şi mai ştiu 1. de ce citesc eu? 2. de ce cartea bate filmul? Răspuns: 1. pentru că îmi place; 2. pentru că pot să-mi imaginez cum arată personajele, decorul şi nu în ultimul rând să-l distribui pe Brad Pitt în toate rolurile de erou masculin. :p
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu